De Gabriela Pițurlea

În 2020, profesoara Cornelia Berteșteanu și-a auzit nu de puține ori colegii care predau la ciclul primar în școlile din Râmnicu Sărat plângându-se că nu toți elevii participă la orele online. Problema nu era neapărat că nu aveau device-uri de pe care să se logheze - majoritatea aveau telefon sau tabletă -, ci că nici părinții sau bunicii, al căror ajutor e esențial pentru școlarii mici, nu știau să le folosească. Unii le țineau împachetate, de frică să nu le strice. Alții foloseau telefoanele doar ca să facă poze și ca să comunice pe site-urile de socializare.

Așa a venit Asociația pentru Solidaritate, Cultură, Educație și Dezvoltare (ASCED) cu ideea unui curs introductiv de Tehnologia informației și comunicațiilor (TIC), la care adulții din medii defavorizate să învețe lucruri absolut necesare pentru procesul educațional, așa cum a fost el schimbat și conturat de pandemia de coronavirus. Lucruri cum ar fi cum se face o adresă de e-mail, care sunt tipurile de documente ce pot fi atașate unui mail și cum se atașează, sau cum se accesează o platformă educațională.

Începutul nu a fost ușor. În prima jumătate a lui octombrie, câteva școli din oraș erau în scenariul roșu și nimeni nu știa dacă orele vor începe să se desfășoare exclusiv în online. În unele școli, directorii au invocat inițial restricțiile foarte dure pentru a nu permite desfășurarea primelor întâlniri cu părinții în sălile de clase. Nici părinții, unii veniți la curs din proprie inițiativă, alții, la insistențele profesorilor de la clasele la care învață copiii lor, nu se arătau foarte dornici să participe fizic la ore, chiar și cu mască și în număr restrâns, de maximum 20 de cursanți.

Cei 150 de înscriși au fost împărțiți în șapte grupe - șase de începători și o a șaptea, formată din părinți care cunoșteau deja noțiunile de bază, dar își doreau să afle mai multe. Ca să poată participa toată lumea, sesiunile s-au ținut după orele 18:00. Dacă la primele ședințe, ținute față în față, veneau doar 15-17 cursanți, odată cu trecerea cursului în online numărul de participanți a crescut de la săptămână la săptămână, ajutat și de faptul că la zoom-uri puteau lua parte, dacă voiau să aprofundeze, chiar și părinți din alte grupe. Cei mai avansați într-ale tehnologiei s-au arătat chiar dornici să-i ajute pe cei trei formatori ai proiectului în munca lor cu celelalte grupe. „S-a creat un fel de familie de profesori și părinți care se ajutau unii pe alții,” spune Cornelia Berteșteanu, președinta ASCED. Au participat, de asemenea, și mulți bunici. „Chiar au fost bunici mai responsabili decât unii părinți foarte tineri, care nu tratează școala cu destulă seriozitate.” 

În ritm intensiv, o mare parte dintre cursanți și-au făcut pentru prima dată o adresă de e-mail, au aflat ce sunt formularele Google, pe care mulți profesori le folosesc ca să trimită teste, și au descoperit cum primește profesorul răspunsurile copiilor și cum le corectează. Au văzut că se poate lucra în echipe și online, datorită camerelor de pe Zoom. Au descoperit că există platforme unde copiii pot să acceseze cursurile, că sunt animate și ușor de folosit, că lecțiile ținute de profesor pot fi și înregistrate, cu acordul lui. „În felul ăsta au început, cred eu, să aibă mai mult încredere în ceea ce înseamnă școală online,” spune Cornelia.

Cursul TIC a fost completat de ateliere parentale, menite să ofere sprijin în provocările pe care le pot întâmpina părinții și bunicii în perioada asta, și să deschidă un dialog pe teme precum comunicarea eficientă cu copilul, efectele pandemiei asupra stării noastre psihice și emoționale, dar și bullying și cyberbullying. La propunerea unui părinte, la una dintre întâlniri s-a discutat și despre controlul parental pe device-urile folosite de copii.

Un alt lucru pe care formatorii au încercat să-l transmită cursanților este multitudinea de resurse disponibile online, unele gratuite, multe sub formă de joculețe, pe care copiii le pot folosi pentru fixarea sau completarea cunoștințelor. Niște resurse care, crede Cornelia, vor rămâne necesare în procesul educațional de acum încolo, indiferent unde se vor desfășura orele. „Mi se pare că suntem preocupați mai mult acum să căutăm informații suplimentare decât am fost înainte,” spune „când aveam la îndemână manualul, aveam la îndemână un CD. Acum sunt insuficiente. Ca să fie atenți, e nevoie să le arăți tot felul de jocuri, să găsești resurse care să-i țină aproape și să-i și provoace, să-i determine să studieze în plus. Întotdeauna de-acum va fi o provocare și pentru noi să mai descoperim și alte lucruri.”

După o toamnă de TIC în viteză, rezultatele se văd deja, spune ea. Cam 90 la sută dintre cei care au făcut cursul au început să participe la ore alături de copii.

****

Proiectul Suport TIC pentru părinți/bunici de școlari mici este derulat de Asociația pentru solidaritate, cultură, educație și dezvoltare și finanțat prin Fondul pentru Inovare Civică în cadrul apelului de proiecte 2020, lansat cu sprijinul Enel România. Program dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.